Avocatul reclamant, Alexandru Pruteanu, este născut în 1974 și locuiește în Bacău.
El s-a plâns de faptul că i-au fost interceptate convorbirile telefonice și nu a putut contesta măsura și nici solicita ca înregistrările să fie distruse.
Evenimentele au avut loc în 2004 – 2005 când Pruteanu era avocatul lui C.I., asociată, alături de sora ei și iubitul celei din urmă, într-o companie cercetată pentru înșelăciune.
În contextul în care sora lui C.I. și iubitul ei fugiseră din Bacău, fiind urmăriți penal, pe 24 septembrie 2004, Tribunalul Bacău a admis cererea procurorilor să intercepteze și să înregistreze convorbirile telefonice ale lui C.I. timp de 30 de zile. Astfel, de pe 27 septembrie până pe 27 octombrie, serviciul de investigare a fraudelor a înregistrat convorbirile lui C.I., printre care 12 discuții cu avocatul.
Pe 21 martie 2005, Tribunalul Bacău a decis că înregistrările erau relevante în speță și a dispus punerea acestora sub sigiliu.
Pruteanu, în nume propriu, și C.I. au contestat decizia. Avocatul a susținut că discuțiile înregistrate cu clienta sa aveau caracter profesional și că, potrivit Codului civil, convorbirile profesionale între un avocat și client nu puteau fi folosite ca probă în procedura penală. Pruteanu a invocat o decizie din 29 martie 2005 a Tribunalului Bacău, prin care instanța dispunea distrugerea înregistrărilor convorbirilor între un avocat și clientul său care era inculpat într-un proces penal.
Totodată, el a argumentat că interceptarea convorbirilor lui C.I., care nu era urmărită penal, nu era justificată. Astfel, avocatul a cerut Curții de Apel Bacău să dispună distrugerea înregistrărilor și transcrierilor discuțiilor cu clienta sa.
Contestația sa, ca și cea a lui C.I., a fost respinsă.
Avocatul s-a plâns la CEDO, invocând articolul 8 – dreptul la viață privată și de familie – din Convenția europeană a drepturilor omului.
Curtea a considerat că, în acest caz, deși prin ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la viață privată se urmărea aflarea adevărului, aceasta a fost disproporționată în raport cu scopul său și nu a fost exercitat un „control eficient” asupra sa pentru a o limita la ceea ce este „necesar într-o societate democratică”.
Pruteanu a cerut 40.000 de euro cu titlu de prejudiciu material, pe care l-ar fi suferit pierzând posibilitatea a reprezenta clienți în afaceri judiciare, și 10.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral. El a mai pretins și 3.000 de euro pentru cheltuieli judiciare în țară și la CEDO, dar nu a depus documente justificative decât pentru 50 de euro.
CEDO a decis ca avocatul să fie despăgubit de statul român cu 4.500 de euro, cu titlul de prejudiciu moral, și să i se plătească și cei 50 de euro pentru cheltuielile judiciare.